Ce se face cu batista de la înmormântare? » Funerare Ghica
batista de la inmormantare

Ce se face cu batista de la înmormântare?

Ceremonia de înmormântare și slujbele realizate de preot sunt momente emoționante, acestea fiind încărcate de înțelesuri sfinte  și de rugăminți. În acest articol, vei regăsi informații despre ce se face cu batista de la inmormantare, ce alte obiceiuri mai respectă românii cu sfințenie și cum se realizează parastasul după înmormântare.

Conform Bisericii Creștine Ortodoxe, moartea reprezintă un prag sacru în care ființa umană își rememorează parcursul vieții și merge la Dumnezeu. Acest moment al morții este privit ca o așteptare a întâlnirii cu Domnul și ca un nou început de eternitate pentru sufletul ce s-a unit cu Dumnezeu.

Ceremonia de înmormântare – obiceiuri după tradiția creștin-ortodoxă

În multe regiuni din România, ritualul înmormântării cuprinde numeroase etape, fiecare având o semnificație aparte. 

Spălarea și pregătirea trupului răposatului

introducerea unei icoane in sicriu
Sursa: Pixabay.com

Aceste obiceiuri sunt inițiate încă din momentul în care persoana simte că este aproape de finalul vieții. În acest caz, familia cheamă preotul pentru a-i oferi ultima împărtășanie înainte de trecerea în viața veșnică.

După ce persoana s-a stins din viață, trupul său este spălat cu apă curată și stropit cu apă sfințită, fiind un obicei ce face referire la apa botezului la naștere. Apoi, se aleg haine noi care semnifică un acoperământ nealterat. Cu aceste veșminte, este îmbrăcat defunctul. Trupul este introdus în sicriu cu privirea spre răsărit. 

Mâinile sunt așezate pe piept alături de o icoană sfințită, iar întreg trupul este acoperit cu o pânză albă simbolizând protecția lui Dumnezeu. La capătul sicriului se află un sfeșnic în care se vor aprinde lumânările, obicei ce face trimitere la lumina ce îl va însoți pe drumul veșnic.

Priveghiul

citirea stalpilor la priveghi
Sursa: Pixabay.com

Priveghiul constă în vegherea răposatului de către membrii familiei și a apropiaților acestuia, lângă sicriu, unde se rostesc rugăciuni pentru cel adormit. de la priveghi nu trebuie să lipsească:

  • Toiagul;
  • Sfeșnicul;
  • Tămâia;
  • Lumânările.

Conform învățăturii creștine, toiagul reprezintă cursul vieții pe pământ și lumânarea aprinsă simbolizează lumina sfântă.

Priveghiul ține 3 zile, timp în care cei apropiați familiei îndurerate își iau rămas bun de la cel decedat. În ceea ce privește locația, aceasta poate fi acasă la răposat (în foarte multe zone rurale se păstrează acest obicei) sau la capela Bisericii de care aparține familia.

În aceste 3 zile, preotul rostește stâlpii, mai exact cele 11 Evanghelii ale Învierii. Prin citirea lor se face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu și îi ajută pe cei îndoliați prin rugăciune și alinare. 

Cei care participă la acest eveniment trebuie să se conformeze din punct de vedere al vestimentației. Aceștia vor avea ținute negre. Un semn particular ce trebuie să îl dețină familia este panglica neagră, însemnând doliul.

Un alt semn ce trebuie așezat deasupra ușii este pânza neagră, ce exprimă eticheta funerară și ținută timp de 40 de zile.

Celui decedat îi este realizată slujba de înmormântare în a treia zi pentru ca familia să poată pregăti cele necesare acestei ceremonii. Foarte mulți creștini apelează la firme specializate, ce vin în sprijinul lor cu numeroase servicii funerare. În acest fel, familia se asigură că totul este organizat conform datinii creștine.

Slujba înmormântării

Ceremonia religioasă care are loc la biserică

ce faci cu batista primita la inmormantare

În ziua înmormântării, sicriul cu trupul neînsuflețit se desparte de casă cu picioarele înainte. Defunctul este condus spre biserică alături de familie și de cunoscuți pentru locul de veci. 

Cei prezenți la slujbă vor purta haine negre și vor aduce flori și coroane. Acesta reprezintă un alt obicei, ce este respectat de creștini. Florile sunt un simbol al prețuirii și al stimei pentru cel decedat. Cele mai potrivite flori pentru acest eveniment sunt:

  • Crini albi;
  • Crizanteme;
  • Garoafe;
  • Trandafiri albi.

În biserică, preotul va citi rugăciunea de dezlegare, fiind cea mai importantă din ceremonia înmormântării. Sunt rostite rugăciuni de iertare a păcatelor pentru dezlegarea sufletului de trup și așezarea în rândul celor drepți și fără de păcat. De asemenea, preotul va ține o cuvântare despre cel decedat, pe baza informațiilor primite de membrii familiei. 

Conform tradiției creștine, în timpul slujbei are loc oferirea unei batiste împreună cu o lumânare de către familie pentru cei care au venit să-și ia rămas bun. 

Batista simbolizează tristețe și lacrimi, iar lumânarea aprinsă reprezintă simbolul credinței și al speranței luminii pentru cei care se îndreaptă spre Dumnezeu. Batista are rolul de a-i alina pe cei aflați în suferință și de a le oferi credință pentru a merge mai departe. 

Ce se face cu batista de la înmormântare? După înmormântare, batista poate păstrată sau donată, în funcție de preferințe. Nu există o regulă creștină privind batista de la înmormântare. Spre exemplu la ruși, există obiceiul de a arunca batista pe care o primești la înmormântare pentru a nu avea parte de lacrimi în casă.

După slujba din biserică

lumanari
Sursa: Pixabay.com

După finalizarea slujbei în biserică, se pleacă în procesiune spre locul de veci. Lângă groapă, preotul citește ultima ectenie și Veșnica Pomenire

Conform obiceiurilor creștine, se vor așeza lângă sicriu, colivă, colaci, capete, vin și ulei, toate însoțite de lumânări aprinse. După încheierea rugăciunilor, se varsă vin, ulei și cenușă peste sicriu și se pecetluiește locul de veci al decedatului. Conform Bisericii, se aruncă:

  • Cenușă – pentru a confirma spusele din Sfânta Scriptură „pământ și cenușă suntem”;
  • Ulei – reprezintă semnul lui Hristos și face trimitere la sfârșirea luptei sfinte de către cel decedat;
  • Vin – este semnul sângelui și al vieții, iar vărsarea peste trupul neînsuflețit face trimite la învierea pentru viața veșnică.

 Icoana sfințită este luată de către familie și utilizată la parastasul de 40 de zile.

Pomenirea după înmormântare  – grija creștinilor pentru cei adormiți

pomenirea mortilor
Sursa: Pixabay.com

După ceremonia de înmormântare, familia răposatului oferă pentru cei prezenți o masă de pomenire. Preotul va rosti o rugăciune și va binecuvânta băutura și preparatele. De asemenea, familia se va ocupa de pomenirea celui decedat la Sfintele Liturghii.

Viața unei persoane nu se finalizează cu moartea, biserica îndemnând creștinii să se roage pentru iertarea păcatelor persoanei adormite și să-i pomenească numele ori de câte ori se poate. Biserica Ortodoxă a fixat câteva termene importante de pomenire a morților:

  • La 3 zile de la data morții – pomenire realizată în numele Sfintei Treimi și a Învierii lui Hristos în a 3 zi;
  • La 9 zile – face referire la participarea cu cele 9 cete de îngeri și la ceasul al 9-lea când s-a rugat pentru Raiul moștenit de cei adormiți;
  • La 40 de zile – se realizează în cinstea Înălțării Domnului la cer, moment ce a avut la 40 de zile după Înviere;
  • La 3 – 6 – 9 luni – pentru amintirea Sfintei Treimi;
  • La 1 an – se realizează după învățăturile creștinilor din vechime pentru a cinsti ziua morții sfinților, ca prima zi a existenței în viața veșnică;
  • În primii 7 ani – ultimul parastas face trimitere la trupul uman, răsfirat în țărână și cinstește cele 7 zile ale creației.

Concluzii

Prin ceremonia de înmormântare realizată după tradiția creștinească, se arată grija creștinilor pentru cei adormiți. 

Respectul și prețuirea pe care îl poartă creștinii pentru cei plecați la Dumnezeu se arată prin obiceiurile religioase, apărute din credința că există viață și după moarte. Aceste obiceiuri reprezintă un mijloc prin care sufletul se desparte de trup cu credință, luminând calea către Dumnezeu.

Lasa un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *