Cum are loc o incinerare în România?

incinerare

Incinerarea celor decedaţi nu este o practică des întâlnită în România, fiind mai degrabă specifică ţărilor vestice. Totuși, ea se practică de sute de ani în mod organizat în afara ţării noastre.

În curând, se împlinesc 100 de ani de când incinerarea a fost efectuată oficial pentru prima dată şi pe teritoriul țării noastre.

O istorie a incinerării

primul crematoriu din România
Sursa: Pixabay.com

Primul crematoriu uman a apărut în Europa în 1878, în Anglia, iar în România incinerarea a fost introdusă oficial pe 7 martie 1923, odată cu înfiinţarea Societăţii Române de Incinerare, numită “Cenuşa”. Aproape un an mai târziu, în februarie 1928, şi-a început activitatea şi crematoriul din Bucureşti, denumit de asemenea “Cenuşa”. 

Pe lângă Uniunea Sovietică, România a fost unica ţară din Estul Europei care deținea incinerator înainte de Al Doilea Război Mondial. În 1928, au fost incineraţi 262 de decedaţi, iar 5 ani mai târziu această cifră se triplase. 

Obiceiul incinerării a fost încurajat, pe teritoriul țării noastre, de doctorul Iacob Felix. Acesta a îndemnat autorităţile din acea vreme să incinereze victimele epidemiilor din motive de igienă. 

Apoi, doctorul Constantin I. Istrati a continuat promovarea incinerării în teza sa de doctorat din 1877. El a fost ulterior şi preşedinte al Academiei Române şi a murit în 1918 la Paris, fiind incinerat, la dorinţa sa.

Incinerarea în perioada comunistă şi post-comunistă

În perioada socialistă, Crematoriul “Cenuşa a fost etatizat, numărul incinerărilor diminuându-se drastic. Obiceiul era rezervat mai mult persoanelor aflate la vârful regimului sau personalităţilor influente ale vremurilor.

După căderea regimului ceaușist, se deschide crematoriul Vitan-Bârzeşti  în Bucureşti, în 1994.

Crematoriul “Cenuşa” s-a închis definitiv în 2002, din motive ecologice. Cu toate acestea, în 2012 şi 2014, s-au deschis noi crematorii umane în România.

Incinerarea în România, drept garantat de Codul Civil

incinerare cimitir
Sursa: Pixabay.com

Pe teritoriul țării noastre, dreptul la incinerare este asigurat de legislație, având statut legal similar ca şi înhumarea.

Oricine poate alege să fie incinerată după deces, libertatea fiind garantată prin noul Cod Civil din 2011, articolul 80, referitor la Respectarea voinței persoanei decedate.

Conform legislației, oricine are posibilitatea de a decide modul în care se va desfășura ceremonia de înmormântare și modul în care va fi trupul său după deces. Dacă respectiva persoană nu se află în capacitatea mintală normală, se solicită acordul părinților sau tutorelui. 

Dacă defunctul nu și-a exprimat această dorință, se ia în considerare solicitarea:

  • soțului;
  • părinților;
  • descendenților;
  • a altor rude (până la al patrulea grad de rudenie);
  • legatarilor universali sau cu titlu universal;
  • sau primarul comunei, orașului, municipiului sau sectorului București unde s-a produs decesul.

Se va lua în considerare apartenența confesională a defunctului.

Din momentul când a fost introdusă incinerarea în România, se estimează că au avut loc peste 70.000 de incinerări. Aproximativ 2.500 dintre acestea au fost ale unor persoane din elita românească precum Eugen Lovinescu, Anton Holban, Garabet Ibrăileanu, Ilarion Ciobanu, Silviu Brucan sau Sergiu Nicolaescu.

De ce se opune Biserica Ortodoxă incinerării?

practica incinerarii
Sursa: Pixabay.com

Incinerarea s-a lovit încă de la început de opoziţia Bisericii Ortodoxe Române privind această practică, considerând-o păgână şi interzicând orice fel de ceremonie religioasă pentru cei incineraţi. Biserica Ortodoxă susţine pratica înhumării defuncților.

Această împotrivire se păstrează de aproape 100 de ani. Nici astăzi Biserica Ortodoxă Română nu acceptă incinerarea şi nu oficiază slujbe religioase pentru cei decedaţi care aleg această cale. 

La baza acestei opoziții, ar sta conceptul potrivit căruia, după moarte, sufletul celui decedat merge la Dumnezeu pentru judecată, în timp ce trupul său trebuie să se întoarcă în pământ, fiindcă a fost plămădit la crearea lumii tot din pământ. Totodată, se consideră că arderea trupurilor celor decedaţi este un obicei păgân, practicat încă din Antichitate.

Unde se practică incinerări în România?

În prezent, cele mai multe incinerări au loc în Bucureşti, la Crematoriul Vitan-Bârzeşti, la Oradea sau la 40 de kilometri de Cluj-Napoca, în comuna Moldoveneşti.

Ce presupune procesul de incinerare?

Incinerarea unei persoane decedate are loc exclusiv într-un crematoriu uman autorizat. Trupurile sunt incinerate în mod individual, la temperaturi foarte înalte, astfel încât să fie reduse la cenuşă. 

În cadrul procesului, se utilizează agenţi de aprindere, iar corpurile sunt aşezate în sicrie inflamabile, din lemn sau carton. La final, cenuşa trece printr-un proces de fărâmiţare pentru a fi înlăturate părţile cu granulaţie mai mare, iar apoi cenuşa se depozitează într-o urnă (înmânată ulterior familiei). Procesul durează cel puţin o oră şi cel mult 3 ore, în funcţie de dimensiuni şi greutate. Dacă familia dorește, poate asista la procedură.

În cazul în care trupul celui care urmează să fie incinerat conţine dispozitive medicale, precum stimulatoare cardiace, acestea trebuie îndepărtate anterior, pentru că prezintă risc de explozie. La fel se vor elimina şi cercei sau alte obiecte metalice aflate pe suprafaţa corpului.

Ce documente sunt necesare pentru incinerare?

Pentru procesul de incinerare sunt necesare următoarele documente:

  • certificatul de deces;
  • adeverinţa de incinerare;
  • certificat de îmbălsămare;
  • aviz sanitar de transport (doar dacă este cazul).

De ce aleg unii oameni incinerarea?

de ce aleg oamenii incinerarea
Sursa: Unsplash.com

Există o serie de avantaje în procedura de incinerare (comparativ cu varianta înhumării) care duc la alegerea acestui obicei pentru cei decedaţi.

În primul rând, dorinţa celui decedat. Dacă acesta și-a dorit mereu să fie incinerati, familia de cele mai multe ori se supune.

Spre deosebire de înhumare, incinerarea are un cost mai scăzut şi nu necesită existenţa unui loc de veci. Totodată, se pot economisi bani cu pachetele care se oferă de obicei după slujbă, întrucât la incinerare participă doar familia. 

În acelaşi timp, unii oameni preferă rapiditatea procesului, spre deosebire de o slujbă tradiţională. Un alt motiv este dorinţa de a-l păstra aproape pe cel decedat. 

În plus, urna cu cenuşă se poate împrăştia pe mare, pe munte sau în orice loc drag acestuia, însă poate fi păstrată şi în locuinţă.

 

Lasa un comentariu

Lasa un comentariu