testament

Testamentul în România. Cum poate fi întocmit, ce putere are și cum poate fi revocat

Bunurile pe care o persoană le lasă drept moștenire, după deces, poartă denumirea de avere. Modul de distribuire al acestora se stabilește, conform legii, prin succesiune sau de către proprietarul lor (încă din timpul vieții) prin intermediul unui testament. Potrivit Codului Civil din România, moștenirea unei persoane se distribuie către anumite clase de moștenitori.

Cel mai important motiv pentru care oamenii aleg să își facă testament se referă la faptul că, în acest mod, au posibilitatea de a-i proteja din perspectivă legală și financiară pe cei dragi după încetarea vieții. Descoperă, în rândurile următoare, ce trebuie să știi despre testament.

În România predomină succesiunea legală

În majoritatea cazurilor, când vine vorba de decesul unei persoane, bunurile sale se distribuie prin succesiune legală. Moştenirea se cuvine soţului supravieţuitor şi rudelor persoanei decedate.

Moștenitorii se împart în patru clase:

  • Clasa 1 de moștenitori legali (descendenții) este alcătuită din copii și copiii acestora, respectiv nepoți și strănepoți.
  • Clasa 2 de moștenitori legali (ascendenții și colateralii privilegiați) este alcătuită din părinții defunctului, frații și surorile defunctului și descendenții acestora.
  • Clasa 3 de moștenitori legali (ascendenții ordinari) este alcătuită din bunicii și străbunicii celui decedat.
  • Clasa 4 de moștenitori legali (colateralii ordinari) este alcătuită din rudele în linie colaterală, altele decât cele din clasa a II-a și anume unchii, mătușile și verii primari.

Potrivit Codului Civil, descendenţii şi ascendenţii au drept la moştenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, în timp ce colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv.

Dacă defunctul nu are moștenitori de niciun fel, averea defunctului se transmite comunei, oraşului sau municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile.

Testamentul în România

Potrivit articolului 1034 din Codul Civil, testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană (testator), dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă.

Folosindu-se de testament, testatorul poate stabili modul în care va fi distribuită moștenirea sa. Decizia exprimată prin acest document este mai puternică decât ordinea de succesiune legală.

Pentru a fi considerat valid, un testament trebuie întocmit în condițiile stipulate de lege. Testamentul este valabil numai în cazul în care persoana care a dispus întocmirea lui (testatorul) a avut discernământ și consimțământul său nu a fost viciat.

Testamentul olograf și autentic

testamentul autentic si olograf
Sursa: Unsplash.com

Un testament poate avea două  forme: olograf sau autentic.

Testamentul olograf trebuie să fie scris în întregime, datat și semnat de către testator. În cazul în care nu se îndeplinesc aceste condiții, documentul poate fi lovit de nulitate absolută.

Înainte să fie executat, testamentul olograf va fi prezentat unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare. În cadrul procesiunii succesorale, notarul va deschide și valida testamentul olograf. Apoi, îl va depune la dosarul succesoral. Procedura de deschidere și starea documentului vor fi consemnate prin proces verbal.

Testamentul autentic este documentul care a fost autentificat de un notar public sau o altă persoană investită cu autoritate publică. În cadrul procesului de autentificare, testatorul poate fi însoțit de martori. Potrivit Codului Civil, testatorul își dictează doleanțele în fața notarului, iar acesta îl întocmește. După confirmarea corectitudinii celor înscrise, cel care dispune întocmirea documentului trebuie să:

  • menționeze că cele dictate reprezintă ultima sa voință
  • semneze documentul.

Documentul este apoi autentificat de notar.

Un testament poate fi autentificat și în cazul persoanelor nevăzătoare, mute sau surde, declarația de voință putând fi dată în scris, prin interpret sau prin mențiunea notarului.        

Potrivit legii, notarul care autentifică un testament are obligația să-l înscrie imediat în Registrul național notarial.

Situații speciale de întocmire a unui testament

intocmire testament
Sursa: Freepik.com

Testamentul poate fi întocmit în mod valabil în diverse situații speciale, fără să fie necesară prezența unui notar, însă este obligatorie prezența a doi martori.

Documentul întocmit astfel se semnează de către cel care a dispus întocmirea lui, de cel care l-a întocmit și de martori. Dacă testatorul sau unul din martori nu a putut să semneze, se menționează în testament, conform Codului Civil din România.

Neîndeplinirea obligațiilor de mai sus poate duce la nulitatea absolută a documentului.

Un testament valabil poate fi întocmit în fața unui funcționar al autorității civile locale, în caz de:

  • război;
  • epidemie;
  • catastrofă;
  • alte împrejurări excepționale.

Dacă cel care dispune întocmirea lui se află la bordul unui vas care navighează sub pavilion românesc sau într-o aeronavă, testamentul poate fi întocmit în fața căpitanului sau în fața locțiitorului lui.

Dacă testatorul este militar sau lucrează în cadrul forțelor armate ale României și nu se poate adresa unui notar, testamentul lui poate fi întocmit în fața comandantului unității sau a celui care îl înlocuiește.

Totodată, dacă testatorul se află într-o instituție medicală în care notarul nu poate avea acces, testamentul poate fi întocmit în fața:

  • directorului instituției;
  • medicului șef;
  • medicului șef al serviciului;
  • chiar al medicului de gardă, dacă cei menționați anterior lipsesc.

Cum poate fi revocat un testament?

Codul Civil prevede și modalitățile în care poate fi revocat un testament, fie el olograf sau autentic. Un testament poate fi revocat printr-un act notarial sau printr-un testament nou, indiferent de forma în care este întocmit acesta.

Revocarea făcută printr-un act notarial sau testament autentic va fi înscrisă imediat în Registrul național notarial de către notar.

Testamentul olograf, realizat în întregime de o persoană, poate fi revocat prin distrugerea, ruperea sau ștergerea sa de către persoana care l-a întocmit. Modificările făcute prin ștergere se semnează de testator. 

Distrugerea, ruperea sau ștergerea testamentului, cunoscută de cel care a dispus întocmirea lui, au rolul de a revoca testamentul. Singura condiție este ca testatorul să fi fost în măsură să-l reîntocmească. În același timp, noul testament îl înlocuiește pe cel anterior doar dacă include dispoziții contrare.

Lasa un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *